De la concepție la vârsta de 3 ani – Cum se dezvoltă creierul copilului, strategii pentru susținerea dezvoltării creierului

De la concepție și până la vârsta de trei ani, creierul unui copil trece printr-un număr impresionant de schimbări. La naștere are deja aproape toți neuronii pe care îi va avea ca adult. Își dublează dimensiunea în primul an, iar până la vârsta de trei ani atinge aproximativ 80% din volumul creierului adult.

Neuronii și sinapsele – cei mai buni comunicatori

Creierul procesează informația prin formarea de rețele ale celulelor specializate, numite neuroni. Aceștia comunică unul cu celălalt folosind semnale electrice și chimice. Aceste mesaje reprezintă baza fizică a învățării și memoriei.

În primii trei ani, creierul unui copil are de două ori mai multe sinapse decât va avea în perioada adultă. 

La naștere are deja aproape toți neuronii pe care îi va avea ca adult. Creierul își dublează dimensiunea în primul an, iar până la vârsta de trei ani atinge aproximativ 80% din volumul creierului adult.

Și mai important este faptul că sinapsele se formează acum într-un ritm mult mai rapid decât se va întâmpla vreodată pe parcursul vieții. De fapt, creierul formează mult mai multe sinapse decât are nevoie ca adult. Conexiunile în plus sunt eliminate gradual, în timpul copilăriei și adolescenței.  Puterea sinapselor contribuie la conectivitatea și eficiența rețelelor care susțin învățarea, memoria și alte abilități cognitive. Astfel, experiențele unui copil nu determină doar ce tip de informație intră în creier, ci influențează și felul în care creierul procesează informația.

Fig. 1 Densitatea sinapselor de-a lungul timpului

De la concepție la vârsta de 3 ani –modul de dezvoltare a creierului

• Primul trimestru

Dezvoltarea creierului începe în primele săptămâni după concepție. Cele mai multe trăsături structurale ale creierului apar în perioada embrionară (în primele 8 săptămâni după fertilizare), iar apoi aceste structuri continuă să crească și să se dezvolte în toată perioada fetală.

La aproximativ șapte săptămâni după concepție, primii neuroni și sinapsele încep să se formeze în măduva spinării. Aceste conexiuni neurale timpurii îi permit fetusului să facă primele mișcări, iar acestea, la rândul lor, îi oferă creierului un input senzorial care îi susține dezvoltarea. Mișcări mai coordonate vor apărea în săptămânile următoare.

• Trimestrul doi

Devreme în trimestrul doi încep să apară circumvoluțiunile pe suprafața creierului, iar până la finalul acestui trimestru procesul va fi complet. Cortexul cerebral crește în grosime și complexitate și începe formarea de sinapse în această zonă.

În timpul celui de-al doilea trimestru începe să apară mielina pe axonii unor neuroni. Acest proces – numit mielinizare – continuă inclusiv pe durata adolescenței. Mielina permite procesarea mai rapidă a informației. De exemplu, pentru a atinge același nivel de eficiență, dar fără mielinzarea neuronilor, creierul ar trebui să aibă trei metri în diametru.

• Trimestrul trei

Primele săptămâni din al treilea trimestru sunt o perioadă de tranziție în timpul căreia cortexul cerebral începe să-și asume unele sarcini îndeplinite anterior de formațiunea mai primitivă,  trunchiul cerebral. Reflexe precum respirația fetală și răspunsurile la stimulii exerni devin mai regulate. Cortexul cerebral susține și învățarea timpurie care debutează în jurul acestei perioade.

• Primul an

Abilitățile remarcabile ale nou-născuților arată cât de mult se dezvoltă creierul în perioada prenatală. Nou-născuții pot să recunoască fețele oamenilor, pe care le preferă celorlalte obiecte, și pot chiar să discrimineze între emoțiile vesele și cele triste. La naștere, un copil cunoaște vocea mamei și poate chiar să recunoască sunetele unei povești pe care mama i-o citea în perioada sarcinii.

Creierul continuă să se dezvolte în primul an într-un ritm uimitor. Cerebelul crește de trei ori în mărime, aspect legat de dezvoltarea rapidă a abilităților motorii. De asemenea, pe măsură ce cresc ariile vizuale ale cortexului, și vederea, inițial difuză și limitată, se transformă în vedere binoculară.

La aproximativ trei luni, capacitatea bebelușului de recunoaștere se îmbunătățește considerabil, lucru ce coincide cu creșterea semnificativă a hipocampusului, structura limbică legată de memorie. Circuitele limbajului din lobii frontali și temporali se consolidează în cursul primului an, influențate puternic de limba pe care copilul o aude cel mai frecvent. Încă din primele luni, copilul poate să distingă sunetele unei limbi străine. Această abilitate se pierde la sfârșitul primului an, pentru că s-a produs programarea creierului pentru limba maternă.

• Al doilea an

Cele mai mari schimbări în acest an sunt cele legate de ariile limbajului, unde se dezvoltă mai multe sinapse și devin mai interconectate. Aceste schimbări corespund cu vârful abilităților de limbaj ale copilului, numit și „explozia vocabularului”. De cele mai multe ori, vocabularul unui copil crește de patru ori între prima și a doua aniversare.

În cursul celui de-al doilea an, are loc o creștere a ratei de mielinizare, care ajută creierul să efectueze sarcini mai complexe. Se dezvoltă abilități cognitive superioare, precum conștiința de sine – un copil este acum mult mai conștient de emoțiile și intențiile sale. În curând va începe să folosească pronumele personale ca „eu” și „al meu”.

• Al treilea an

În această perioadă, densitatea sinaptică în cortexul prefrontal atinge vârful – aproape 200% din nivelul de adult. Această regiune continuă să creeze și să întărească legăturile cu alte arii, iar rezultatul este că se îmbunătățesc și se consolidează abilități cognitive complexe. În acest moment, copii sunt capabili, de exemplu, să folosească trecutul pentru a interpreta evenimentele prezente. Au o flexibilitate cognitivă crescută și o mai bună înțelegere a relației cauză-efect.

Strategii pentru susținerea dezvoltării creierului la copiii între 0 și 3 ani

1. Integrarea emisferei drepte și a emisferei stângi

Fiecare emisferă este specializată în procesarea și reprezentarea experiențelor într-un mod diferit:

Emisfera dreaptă – răspunde emoțional, holistic, nonverbal, intuitiv, relațional și receptiv. Are conexiuni neurale dense cu sistemul limbic și cu corpul, astfel încât poate răspunde visceral, dinspre înăuntru spre afară. Procesează informația analogic, preluând-o și reprezentând experiența ca un tot unitar – răspunde direct la ceea ce există. Este leagănul inconștientului (Freud).

Emisfera stângă – este gândirea conștientă, reprezintă lingvistic experiența, conform unei logici liniare și unui proces digital, care eșantionează și descompune realitatea pentru a-i da sens. Unitatea sa primară de informație este cuvântul, iar gândirea conștientă este un șir de cuvinte

Corpul calos face legătura între cele două emisfere și integrează responsivitatea emoțională a creierului drept cu analiza creierului stâng.

• Conectează și redirecționează

Când copilul este supărat, conectează-te emoțional cu el, emisferă dreaptă la emisferă dreaptă. Abia apoi, după ce devine receptiv și recapătă controlul, utilizează emisfera stângă pentru a oferi învățături și a disciplina. Folosește empatia, emoțiile, mimica și gesturile pentru a-i arăta copilului că înțelegi ce trăiește – „ești frustrat, nu-i așa?” și apoi, după ce s-a stabilit conexiunea, pune limita – „Loviturile sunt dureroase. Te rog să fii mai blând”.  

• Numește pentru a îmblânzi

Când emoțiile puternice scapă de sub control, ajută copilul să spună o poveste despre ceea ce-l supără. Astfel, el își va folosi emisfera stângă pentru a găsi un sens în experiența sa și a se simți mai în control. „Arăți trist, a durut când ai căzut, nu-i așa?” și apoi începe să povestești ce s-a întâmplat, făcând chiar gesturi exagerate și amuzante. 

2. Integrarea nivelelor inferioare și a celor superioare ale creierului

• Angajează și nu reacționa

În situații stresante sau solicitante, încearcă să angajezi nivelele superioare ale creierului copilului, cerându-i să aleagă și să planifice o altă activitate, decât să se activeze nivelele inferioare, care au mai puțin de-a face cu gândirea și mai mult cu reacția. Când vezi copilul că lovește oglinda cu un băț, nu-i spune „nu, nu ai voie să faci asta” pentru că va reacționa cu furie sau supărare, ci încearcă să-i oferi o alternativă sănătoasă și plăcută – „hai afară, să vedem ce poți să faci cu bățul acolo”. 

• Folosește-l sau îl pierzi

Oferă-i copilului multe oportunități de a-și exersa creierul superior prin a lua singur decizii, pentru ca acesta să devină puternic și integrat cu creierul inferior și cu corpul.

• Mișcă-l sau îl pierzi

O modalitate foarte bună de a-ți ajuta copilul să recapate echilibrul între creierul superior și cel inferior este să-l faci să-și miște corpul. Aleargă-l, joacă-te cu el și astfel își va schimba mai repede și mai ușor dispoziția. 

3. Integrarea memoriei

• Folosește telecomanda minții

După un eveniment supărător, ajută copilul să povestească ce a experimentat, cu pauze, rulări înainte și înapoi, pentru a căpăta controlul asupra a ceea ce percepe și-și amintește.

• Adu-ți aminte să-ți amintești

Ajută copilul să-și exerseze memoria oferindu-i multe ocazii în care să-și amintească. „Ieri am fost la prietena ta cea mai bună. Îți amintești ce am făcut acolo?”

4. Integrarea părților multiple ale sinelui

• Lasă norii emoțiilor să treacă

Amintește-i copilului că emoțiile vin și pleacă. Frica, frustrarea, singurătatea sunt trăiri temporare, nu trăsături durabile. Învață copilul să facă diferența între „mă simt” și „sunt” („mă simt trist” acum, nu „sunt trist” mereu).

• Ajută copilul să-și înțeleagă senzațiile, imaginile, emoțiile și gândurile

Sprijină-ți copilul să devină conștient și să vorbească despre lumea sa internă, punând întrebări despre senzațiile corpului („îți este foame?”), imagini mentale („ce vezi când te gândești la casa bunicii?”), emoții („este frustrant când cuburile cad, nu-i așa?”) și gânduri („ce crezi că se va întâmpla când va veni vărul tău?”).

• Exersează calmarea

Această practică învață copiii să se calmeze și să-și concentreze atenția acolo unde vor. Chiar și copiii mai mici pot să stea cuminți și să respire calm pentru câteva secunde. Roagă-l să se așeze pe spate și pune o barcă de jucărie pe burta lui. Arată-i cum să respire lent și profund pentru a face barca să urce și să coboare. Va experimenta astfel cum este să fii liniștit, tăcut și relaxat.

• Crește amuzamentul în familie

Dă-i voie copilului să aibă experiențe pozitive și satisfăcătoare cu oamenii cu care petrece cel mai mult timp – familia. Urmează-ți copilul și joacă-te așa cum vrea el. Gâdilă-l, mângăie-l, bate în tigăi și oale, mergi în parc, jucați-vă cu mingea. Cu fiecare interacțiune în care te concentrezi pe el și intri pe lungimea lui de undă, îi creezi așteptări pozitive despre ce înseamnă să fii iubit și să fii într-o relație.

• Conectați-vă în conflict

În loc să devină un obstacol ce trebuie evitat, abordează conflictul ca pe o oportunitate de a-ți învăța copilul abilități de bază în menținerea relațiilor.

30 ianuarie 2020; Autor articol: Psih. Lavinia Bratu (Sinepsys Cabinet de Psihoterapie Integrativă, www.sinepsys.ro)