Epiziotomia – avantajele și dezavantajele unei proceduri controversate

În multe maternități din România, epiziotomia a ajuns o intervenție de rutină în timpul nașterilor naturale. Despre ce reprezintă mai exact această procedură, care sunt avantajele și dezavantajele ei și ce riscuri implică ea am aflat mai multe de la Andreea Andrei, educator perinatal SAMAS certificat.

Epiziotomia este o intervenţie chirurgicală care constă în secţionarea mucoasei vaginale şi a muşchilor superficiali ai perineului cu scopul de a mări orificiul vulvei şi a uşura expulzia fătului în cursul unei naşteri.

În ce situații este recomandată?

Studiile au demonstrat ca doar în 10% din nașteri epiziotomia preventivă se justifică dacă:

•  ritmul cardiac al bebelușului tău arată că acesta nu tolerează ultimele minute de travaliu și este necesar sa se nască cât mai repede posibil;
• bebelușul tău este foarte mare și este nevoie de spațiu în plus pentru a putea fi manevrat pentru ca acesta să se nască;
• bebelușul vine cu fundulețul (prezentație pelviană) sau cu fața în sus (prezentație craniană varietate posterioara);
• țesuturile tale încep să sângereze sau par gata sa se rupă în bucăți multiple pe măsură ce capul bebelușului tău începe să preseze ca să iasă (totuși  câteva mici rupturi superficiale sunt de preferat unei epiziotomii, depinde de medicul/ moașa care asistă nașterea- de răbdarea și stăpânirea tehnicii de dirijare a expulziei bebelușului, cât și de protejare a perineului);
• este nevoie de spațiu în plus pentru a putea folosi forcepsul/ vacuum  pentru a ajuta la nașterea bebelușului tău.
• analgezia epidurală este o altă cauză a efectuării epiziotomiei, necesară atunci când expulzia bebelușului se prelungește mai mult de 1 oră.

Cât de dureroasă este această procedură?

Raportarea la durere este un aspect subiectiv şi depinde de pragul de suportabilitate al fiecărui corp. Epiziotomia se realizează sub efectul anesteziei locale.

De asemenea, vindecarea depinde de capacitatea de recuperare a fiecărui corp, dar chiar dacă apar complicaţii la nivelul perineului, vindecarea zonei apare în maxim 6-8 săptămâni de la naştere. Pentru o recuperare a tonicităţii musculaturii, este necesară executarea exerciţiilor perineale.

În jurul acestei intervenții, aparent minoră, există o dispută.

Care sunt avantajele şi dezavantajele ei? Dacă intervenţia este justificată, avantajele sunt vizibile, prin rezolvarea situaţiilor dificile care apar. Bineînțeles că există și dezavantaje, cum ar fi recuperare maternă mai dificilă, riscul infecţiilor, local. În plus, cantitatea de sânge pierdută în urma intervenţiei este mai mare.

Epiziotomia poate fi evitată prin realizarea de exerciţii prenatale, cu rolul de a cunoaşte şi controla zona, la voinţă. În timpul expulziei, principalul obiectiv, fiind capacitatea de a relaxa la voinţă ţesuturilor pentru a permite trecerea fătului.
Impact major asupra integrităţii perineului îl are şi poziţia de naştere. O poziţie mai verticală, în care gravitaţia ajută, ar fi de un real ajutor.

Îngrijirea postoperatorie după epiziotomie

În cazul unei epizotomii, îngrijirea postoperatorie va fi prescrisă de către medic, având ca scop păstrarea zonei curată şi vindecarea.
Ce poate face o femeie care a trecut printr-o astfel de intervenține?

• Efectuarea toaletei doar la exterior de la vulva la anus (nu intravaginal), schimbarea tamponului igienic la 2-3 ore maxim.
• Evitarea presiunii pe această zonă, care apare în poziţia “în şezut”. (se poate folosi un colac medicinal sau un prosop mare rulat.
• Încă din primele săptămâni se pot realiza contracţiile perineale, ce pot fi însuşite la cursurile perinatale.