A venit tanti MIMI!

A venit tanti Mimi, a venit tanti Mimi! Băieții ies în pijamale să o întâmpine pe cărare, i se împleticesc printre picioare, în timp ce ea cară CUTIA de BINE în camera din chirpici, de 3 pe 4 metri, în care stau acum, de când a venit pe lume și micuța, 6 suflete. Pe plită fierbe o oală, iar Delia e vizibil încurcată: ochii ei de peruzea se cască plini de uimire la vederea CUTIEI, dar știe că nu-și poate părăsi locul de sub pătura unde se ascunde până ce mama ei îi aduce pantalonii.

Când Ioana apare cu hainele, se îmbracă în grabă și vine să cerceteze CUTIA.

Toți 3 copiii se strâng în jurul lui Tanti Mimi, așteptând ca ea să deschidă CUTIA, pusă pe patul pe care bebelușa de 2 luni așteaptă cuminte. Pare un moment desprins dintr-o reclamă pentru Crăciun, deși e abia noiembrie.

Imediat ce capacul CUTIEI se ridică, exclamațiile încep. Cărticelele, termometrul, jucărioarele, tampoanele absorbante, hăinuțele pentru bebeluș, lavetele – nimic nu scapă celor 3 perechi de ochi curioși, iar tanti Mimi face față cu greu tirului de întrebări – Dar ăsta pentru ce e? Și aici apeși?

Se opresc din „ciripit” doar când Sînziana le explică în detaliu cum se folosește și cum se manevrează CUTIA Bebelușului, un pătuț sigur pentru bebe în primele 3 luni de viață. Delia urmărește fiecare mișcare a Sînzianei, Ionuț s-a suit pe pat, să fie și el la înălțimea momentului, iar Tudor s-a aciuat în brațele mamei lui, refugiul său obișnuit în momentele când i se face rău din cauza diabetului, diagnosticat la vârsta de 1 an și 3 luni.

Atunci s-a și împrietenit, de altfel, Ioana cu tanti Mimi, aflu. Ea a fost cea care a învățat-o pe tânăra mamă cum să adminstreze insulina și ce să facă atunci când cel mic se simțea rău. Au trecut 5 ani și jumătate, iar tanti Mimi este deja un mebru al familiei. E asistent medical comunitar, dar în casa de deasupra uliței Pe dedesubt, ea e doctor, mătușă și prietenă, 3 în 1, iar copiii o privesc ca pe Femeia Fantastică. Tanti Mimi pare să știe tot, le răspunde la toate întrebările și îi iubește pe fiecare. Iar ei îi întorc iubirea.

Vai, dar ce s-au bucurat când au auzit că vine tanti Mimi!– ne confirmă și Ioana, deși nu mai era nevoie: bucuria și încrederea copiiilor nu pot fi mimate.

Casa – impropriu spus – e mică. E, de fapt, o singură cameră, în care cel mai de preț lucru e un televizor vechi, ”Sunny”, pus pe-o poliță din lemn și ancorat bine cu 2 bucăți groase de sfoară albastră, să nu se răstoarne. Pe pereți sunt lipite cu scotch bucăți mari de hârtie de împachetat.

Sinziana Ioniță Ciurez le explică copiilor și mamei beneficiare cum se folosește CUTIA de BINE.

Mă întreb dacă în ele or fi fost vreodată cadouri. Ioana nu are bani pentru decorațiuni, dar grija ei pentru curățenie și ordine se cunoaște. Așa a fost crescută. „Am fost necăjiți, am fost cum am fost, dar mama ne-a purtat prin școală curați” – explică ea. ”Mie mi-e greu, că aici mănânc, aici mă culc și tot așa mai departe, fac mâncare, iese fum și aici tre’ să fii permanent când în stânga, când în dreapta. Mă simt uneori că o iau razna, așa, nu mai suport gălăgia, am ajuns ca să mă duc să mă refugiez în wc în spatele grădinii, să stau acolo, așa, de liniște. Când intru în casă, unu’ țipă, unu’ urlă și eu mai tare ca ei.” – ne povestește ea, zâmbind a scuză.

Nu e nevoie de explicații – suntem 3 mame în cameră și înțelegem toate, exact, chiar și fără cuvinte, ce vrea să spună.

Ne zice despre copii, își amintește cât de puține știa la primul născut, cu care a rămas însărcinată la 15 ani: „Era mic, nu știam să-l îmbrac, dura o oră și să-l pot îmbrăca, mi-era frică: dacă îi rup vreo mână, capul? Era și mare, 3 kile 700 avea… Mi-era frică și să-l las în casă singur. Mă duceam la wc, aveam wc cu scaun, și-l luam în brațe cu mine – dacă intră în lipsa mea cineva, cât stau eu la wc?”

Acum e la al 4-lea copil. A rămas gravidă chiar și „pe fereală”, așa cum a pățit și sora ei, care are acum probleme cu soțul, suspicios că cei mici nu ar fi ai lui. Tanti Mimi o să o ducă să-și pună un sterilet, că pastile nu poate să ia. Ne explică, dar nu aud de ce. Deslușesc cu greu cuvintele în hărmălaia din cameră, prea mică pentru entuziasmul copiilor. Și pentru iubirea pe care și un străin aflat în vizită o vede în această familie.

Copiii își iau la revedere cu greu de la tanti Mimi și Ioana ne duce spre mașină. Ne grăbim să ajungem și la Poiana Negustori, unde o altă mămică de 3 copii va primi CUTIA de BINE. Pe drum, tanti Mimi ne povestește despre cele 500 de familii pe care le-a avut în grijă în cei 18 ani de când e asistent medical comunitar. Îi știe pe toți. Cu poveștile lor de viață. Unele grele, încărcate de violență, boală, abuzuri și sărăcie. „Eu i-am ascultat, nu i-am judecat și ei mă primesc cu foarte mare drag când mă duc la ei” – ne spune. Așa și i-a apropiat, a reușit să îi convingă să nu mai ia medicamente după ureche, să meargă la medic, i-a învățat cum să aibă griijă de ei și familiile lor.

Sinziana Ioniță Ciurez îi explică mamei beneficiare cum se folosește CUTIA de BINE.

În Poiana Negustorilor, spre care drumul presărat cu gropi ne duce, stau 50 din cei 80 de copii mai mici de-un an, pe care tanti Mimi îi vede.

Ajungem în fața porții cu 1 minut înainte să apară și Viorica, la care ducem a doua CUTIE de BINE din ziua aceea. Eu mă blochez când intru în încăperea joasă, mică și întunecată mai rău ca o grotă, în care un bec chior e acoperit cu o față de pernă.

Dar tanti Mimi nici nu clipește – „să nu-l deranjeze pe cel mic”, ghicește ea imediat ce-i cu improvizația făcută de tânăra mamă, care ascultă acum cu atenție cum se folosește CUTIA bebelușului.

Pe fața ei îngrijorată până acum (tocmai a fost cu micuțul la medic) apare un zâmbet timid. Tanti Mimi vorbește, îi explică, îi răspunde la întrebări. Și pentru o secundă, mi se pare că în camera aceea mică și întunecată, se face un pic de lumină.

Dusă de tanti Mimi și de alți asistenți medicali comunitari din județul Bacău, CUTIA de BINE va ajunge la 100 de mame vulnerabile. Beneficiarele CUTIEI de BINE vor primi CUTIA Bebelușului, un pat sigur pentru nou-născut, hăinuțe și produse de îngrijire pentru primele luni de viață, precum și informațiile de care au nevoie pentru a-și putea îngriji corect bebelușul.

CUTIA de BINE este un proiect derulat de Asociația SAMAS și finanțat prin programul „În Stare de Bine”, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.

În cadrul proiectului, 42 de cadre medicale din Onești, Moinești și din localitățile arondate acestora – asistente și moașe, asistenți medicali comunitari, medici de familie – participă la cursuri de formare de puericultură și alăptare, pentru a putea oferi la rândul lor mamelor servicii de educație și sănătate maternă.

La finalul celor 2 cursuri de formare pentru cadrele medicale, împreună cu maternitățile din Onești și Moinești se vor organiza cursurile Școala Mamei. Cursurile de la Școala Mamei vor fi gratuite pentru participanți – gravide și părinți începători – care vor putea beneficia de informații despre alăptare și îngrijirea bebelușului.

Cadrele medicale le vor încuraja pe gravidele beneficiare ale CUTIEI de BINE să efectueze 3 vizite medicale pentru monitorizarea sarcinii, viitoarele mame primind și un sprijin financiar pentru acoperirea transportului dus-întors la medic.

Cunoști o mamă din județul Bacău care are nevoie de sprijin în sarcină? Ajut-o să se înscrie în proiect: https://bit.ly/inscrierecutiadebine

Citește aici în ce constă proiectul: https://www.programsamas.ro/cutia-de-bine/

Articol scris de Simona Calancea, coordonator PR Asociația SAMAS.

www.instaredebine.ro

#InStareDeBine

#implicareafacediferenta

#kaufland

#fdsc

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a programului „În Stare de Bine”.